* In memoria poetului recent plecat dintre noi...Adrian Pãunescu
-PUTEREA UNUI OM DE-A SCRIE-
-E DAR DE LA CEREASCA-MPARATIE-
Lasati poetul sa traiasca
Asa cum lui i-ar fi placut.....
Ca azi de vatra stramoseasca
Nu-l mai desparte nici macar un Prut
Si nu-mi mai spuneti c-a plecat
Din lumea ce-i placea sa o numeasca relativa
Ca azi durerea ce o simt in piept
Imi pare tot mai conflictiva
In sufletu-i sensibil de poet
Batut-a Basarabia si neamul
Si-o Flacara mareata azi s-a stins
Si plange cu suspine tot Ardealul
Lasati poetul sa traiasca
Chiar daca clopotele-n Putna suna a pustiu
Plecati-va genunchii-n rugaciune
Si credeti in iubire pana nu-i tarziu
Cand sufletul in tara inc-avea sechestru
Cantam cu totii "DOR DE EMINESCU"
Cand inca nu puteam vorbi de sfinti
Cu Paunescu ne "rugam pentru parinti"
In amintirea mea v-a fi mereu fata senina
Ce cu respect privea o anonima
Si-o foaie de hartie frumos impaturata
Si-o prima poezie ce-mi pare azi uitata
Ai spus atunci"istoria se scrie
Si-n versuri ca acestea.....pe-o hartie"
Si nu uita:"cand zidul vietii te v-a strange chiar de vie
Tu sparge-l cu mai multa poezie"
In versul meu de lacrimi sugrumat
Iti scriu si azi tot din anonimat
Dar anonimul ce suspina greu...
Azi are-un nume-FIU DE DUMNEZEU-
Te-ai dus ca si racoarea unei dimineti
Iar eu credeam ca ai in inima vreo 7 vieti
Azi ma rezum sa-ti spun la revedere
Desi" Adio drepturile-si cere"
Prin poezia ta cu clare nestemate
Tu vei ramane viu si peste moarte
Prin versul tau ridici zambesti mangai
"Adio .....adica ramai"
Mariana Trîncã
