Ce rod aduci când toamna vieţii tale
îţi lasă pe cărare doar frunze ruginii?
şi ce-ar găsi drumeţul, cel obosit de cale,
De s-ar opri o clipă, spre a se odihni?
Găsi-va ramul verde, coroana rotunjită,
Făcând doar umbră deasă bătrânului pământ?
Iar rodul bun al faptei, îl va găsi-ntre ramuri,
Sau e doar o vorbă ca frunza dusă-n vânt?
Ai tu în viaţă rod iubirea?
E trăirea ta sfinţită,
Sau de-ngrijorarea vieţii
Eşti smochină stafidită?
ştii că seva ta se trage
Dintr-o viţă mai aleasă?
Rădăcina ta-i din Iuda.
Lasă rodul sfânt să crească!
Tu n-ai fost udat cu apă,
Ci cu sâgele Cel Sfant!
Roada ta-i zemoasă, coaptă...
E crescută din Cuvânt?
Cel flămând, sărman şi singur,
Se va duce săturat
şi va lăuda într-una
Rodul binecuvântat?
întristatul cel din lume
Va pleca voios, cântând
De la pomul vieţii tale,
Sau va merge blestemând?
şi văzând a tale roade,
Cel ce nu e mântuit
V-a tânji ca-n Viţa Sfântă
El să fie altoit?
Rodind prin Duhul Sfânt iubirea,
Nicicând nu ne-om lăsa cuprinşi
De ceea ce rodeşte firea
şi vom culege nemurirea,
Odată, sus, în Paradis!
- Mariana Trîncă -
