sábado, 12 de diciembre de 2009

O scrisoare din Spania..


Iubitilor...scrisoarea mea
să va găsească-n pace.
Pe-aici e vânt, nu-i vreme rea,
dar cred că se v-a face.

Să ştiti că-s şi-aici sărbători,
şi toţi se strâng pe-acasă,
dar nu-s colinde ca la noi
nici cozonaci pe masă.

Au trandafirii înfloriţi..
parca-ar vesti-nvierea...
dar n-au omătul de la noi,
şi nu-l vezi nicăierea...

în loc de plopii fără soţ,
le numeri palmierii.
şi parcă-ţi vine a zâmbi
când vezi bananierii,
rodind în luna lui Crăciun,
când s-a născut Prea Sfântul.
De parc-ar fi toamna la noi
şi-i plin de rod pământul.

Iar dacă Spania-i pe drept
a "soarelui răsare".
Atunci Crăciunu-i românesc,
s-o ştie fiecare!

Mă doare-n piept,
dar n-o sa plâng,
şi-asa mi-e dor de-acasă
şi de cârnaţii afumaţi
ce abureau pe masă.

Mi-e dor de tata colindând,
de mama cum frământă.
Aveam un prun bătrân la drum,
Nu stiu...rodeste încă?

Dar cel mai mult mie mi-e dor
să văd, o, dar-ar Sfântul,
cum fraţii şi părinţii mei,
încheie Legământul.

Dar uite, nu e nu´ştiu cât
şi-aşa mă bate gândul,
că-n primavara i-oi vedea
de-a´ngădui Prea Sfântul.

şi iar le-oi spune de Hristos,
de jertfa Ispăşirii...
Că încă nu s-au inventat
arginţii mântuirii.

ştiti? când m-aplec în rugăciuni,
Durerea ce m-apasă,
e că pe Calea lui Cristos,
prea mulţi fac cale-ntoarsă.

şi nici nu pot să va explic
cum simt dezamăgirea,
că unii pentru doi arginţi
îşi vând chiar mântuirea.

şi schimbă Legea lui Cristos,
şi sfinte legăminte,
doar pentru doi arginţi scârboşi
şi ciorbele de linte.

şi-adesea toţi cântăm în cor,
"osana, slavă, slavă! "
şi-acelasi buze mai apoi
sunt pline de otravă.

Cantam iubirea, că-i Crăciun,
Vestim al Lui Cuvânt, că-i Sfânt,
Si-n viaţă noi nu implinim
nici un cuvânt...

Mă doare-n piept,
si am să plâng
pe braţul Lui cel tare,
Că până se mai zice "AZi"
e har si e-ndurare.

...Nu mi-a spus nimeni să va scriu,
Ci doar melancolia,
ce cîteodata de Craciun
îmi fură bucuria.

Să va mângâie Dumnezeu,
că-i singurul ce poate,
s-aveti O NASTERE DIN NOU
mai la-nceput de toate.

Un An mai bun,
mai fericit,
cum n-ati mai avut încă,
şi-aşa cum nu v-a mai urat,
decât
Mariana Trîncă

domingo, 1 de noviembre de 2009

Rodind prin Duhul Sfânt iubirea


Ce rod aduci când toamna vieţii tale
îţi lasă pe cărare doar frunze ruginii?
şi ce-ar găsi drumeţul, cel obosit de cale,
De s-ar opri o clipă, spre a se odihni?

Găsi-va ramul verde, coroana rotunjită,
Făcând doar umbră deasă bătrânului pământ?
Iar rodul bun al faptei, îl va găsi-ntre ramuri,
Sau e doar o vorbă ca frunza dusă-n vânt?

Ai tu în viaţă rod iubirea?
E trăirea ta sfinţită,
Sau de-ngrijorarea vieţii
Eşti smochină stafidită?

ştii că seva ta se trage
Dintr-o viţă mai aleasă?
Rădăcina ta-i din Iuda.
Lasă rodul sfânt să crească!

Tu n-ai fost udat cu apă,
Ci cu sâgele Cel Sfant!
Roada ta-i zemoasă, coaptă...
E crescută din Cuvânt?

Cel flămând, sărman şi singur,
Se va duce săturat
şi va lăuda într-una
Rodul binecuvântat?

întristatul cel din lume
Va pleca voios, cântând
De la pomul vieţii tale,
Sau va merge blestemând?

şi văzând a tale roade,
Cel ce nu e mântuit
V-a tânji ca-n Viţa Sfântă
El să fie altoit?

Rodind prin Duhul Sfânt iubirea,
Nicicând nu ne-om lăsa cuprinşi
De ceea ce rodeşte firea
şi vom culege nemurirea,
Odată, sus, în Paradis!


- Mariana Trîncă -

martes, 8 de septiembre de 2009

E tot ce-ţi cer...


O , Doamne ajută-mă să nu mint atunci când spun
Că inima-n mâinile Tale mi-o pun,
Că pasul prin lume doar Tu mi-l conduci,
Iar eu las în urmă doar lacrimi şi cruci.

Să nu mint când spun cât de mult te iubesc
şi-n loc ca să iert, eu mai mult osândesc.
Să nu cânt din buze că Domnul e bun,
Iar inima mea să nu simtă ce spun.

Ajută-mă Doamne, să nu te transform
Din Prinţul Luminii în biet cerşetor.
şi-n loc să-ndrăznesc ca un fiu de-mpărat.
Aleg o roşcoavă şi-o haină de-argat.

Să nu mint, o Doamne, atunci când rostesc
C-o viaţă întreagă, dorind să-ţi slujesc,
Lăsat-am în mine deplin Voia Ta,
Răbdând talpa urii de lumea o vrea.

şi chiar şi bolnav şi sleit de puteri
Să las în viaţă adânci mângâieri
Să nu pot avea doar un ultim sărut
La fel ca şi-acela ce cândva te-a vândut.

Ajută-mă Doamne, să nu uit mereu
Că-n Mâna Ta sfântă, nimic nu-i prea greu
şi chiar dacă lumea-i pornită spre rău
Eu nu pot alege s-ocup locul Tău.



Mariana Trîncă

sábado, 29 de agosto de 2009

Privind în urmă ...


Poezie scrisă pentru băiatul meu Radu, când avea vârsta de 3 ani.



Gândeşti acum copile
Ce s-a´ntâmplat atuncea
Când Domnul pe Golgota
Purta în spate crucea?

Cu câtă bucurie
Purta El pentru tine
Povara grea de patimi
De ură şi ruşine

Găseşti tu fericirea
în sângele ce-a curs?
Eşti mântuit atuncea,
Slăvit fie Isus!




Mariana Trîncă

viernes, 28 de agosto de 2009

Rugă


1. Doamne ..am vrut să Te slujesc
Ca nimeni altul..
şi-atâta vreme ...
Mi-am ascuns talantul.

2. Am vrut să Te urmez,
Călcând pe urmele Tale...
şi-atât de des am rătăcit pe cale.

3. Am vrut să Te iubesc
Cum se cuvine...
Dar nu m-am lepădat
Destul de mine.

4. Făcut-am prea puţin
Din ce-am promis odată...
Iar barca mea cu pânze
I-o scândură uscată...

5. Mă vântura furtuna,
Mi-e trupul mărăcine,
O,cheamă-mă pe ape
şi voi veni la Tine.

6. Credinţa încă-i vie,
Umilă aşteptarea,
Ajută-mă de astăzi
Să-mi înţeleg chemarea.

7. Nu vreau când vei veni
Să am candela goală,
Nu vreau s-aud cocoşul
Cântând a treia oară.

8. Vreau ca în tot şi-n toate
Să merg pe calea TA
Să-mi folosesc talantul
Spre SFâNTă SLAVA TA.

9. Punându-ţi la picioare
Avere, faimă, ...tot
Să Te mândreşti cu mine
Cum Te mândreai cu Iov.

10. şi plină de iubire
şi eu şi casa mea
Odată-n veşnicie
Să stăm la dreapta TA!!!



Mariana Trîncă

Stejarii


Era o dimineaţa liniştită
Iar soarele-şi lăsa încet căldura
Peste natura încă adormită.

într-o pădure, mai la vale, jos,
Pădure cu desişuri dar şi cu munţi stâcoşi
Stăteau de vorbă 3 stejari sfătoşi.

Eu, zise unul mai fălos,
Fiindcă am trunchiul sănătos
Palat aş vrea să fiu când El, Făuritorul
V-angădui în viaţa mea toporul
şi-oricine pragu-mi va păşi
Odihnă, pace va găsi!

…ştii frate, eu ce-i drept,
Luă cuvântul cel mai înţelept,
Mi-ar place ca să fiu vapor
Peste oceane călător
şi toate visele deşarte
Să le împrăştii peste ape
Dar stiu că mi-ar fi mult mai bine
Să facă Domnul ce o vrea din mine…

…Mai la o parte-ngândurat,
Stătea stejarul mai curbat…

-Dar tu prietene, ce-ai vrea,
Când v-a veni securea-n viaţa ta?

-Eu, fraţilor, să spun ce-i drept
Nu mă consider înţelept,
şi trunchiul îmi e mai curbat
Nu pot visa la un palat.
Am vrut să fiu stejar la locul lui,
Să nu fac umbră vieţii nimănui
Dar buruienile haine
M-au prins în a lor vrajă şi pe mine…
şi-n loc să cresc înalt şi sănătos
Sunt azi, stejarul cel mai scorburos
în mintea mea, de vise nu e loc
Căci cred că voi ajunge lemn de foc…

…Dar, dac-ar fi să am un dor
Aş vrea să fiu măcar indicator
Spre mântuirea tuturor…
…………………………………

…Trecură ani, pădurea s-a tăiat,
Stejari mai tineri locul le-au luat
Iar visele ce ei şi le făcură
Sunt astăzi pentru noi de-nvăţătură.

Din cel dintâi care-a visat
Să fie marele palat,
Un grajd
şi-o iesle s-a făcut,
Unde Mesia s-a născut.

Din cel ce-a vrut a fi vapor,
Peste oceane călător,
O barcă mică s-a`ntrupat,
Amvonul cel mai minunat
De unde chiar Isus Cristos a predicat.

Din celce-a vrut a fi indicator
Spre mântuirea tuturor
O cruce mare s-anălţat
Unde Isus Cristos a fost crucificat.
…………………………………………….

şi-acum… e intrebarea mea?
Ce-ai vrea să fie viaţa ta?
Palate şi averi aicea jos?
Ori veşnicia cu Cristos?
Visezi lace-ai vrea tu?
Ce crezi că-i bine?
Sau laşi să facă Domnul ce o vrea din tine?
De vrei s-ajungi ce-i bun,
Ce-i mai frumos,
Indicator e crucea lui Cristos!

Mariana Trîncă

...